Da, obligația de raportare pentru denunțători se aplică în principiu și pentru organizațiile din sectorul public, și aceasta este imediat cea mai importantă diferență față de întreprinderi. La angajatorii din sectorul privat, pragul de cincizeci de angajați este criteriul decisiv: sub această limită, obligația de obicei nu se aplică. La angajatorii din sectorul public, situația este diferită. Directiva tratează sectorul public ca o categorie distinctă, independentă de numărul de angajați care lucrează acolo.
Concret, aceasta înseamnă că comunele, județele, asociațiile de apă și alte organizații din sectorul public trebuie în majoritatea cazurilor să dețină un canal de raportare, chiar și dacă au mai puțin de cincizeci de persoane angajate. Statele membre pot face o excepție pentru comunele mai mici, dar acea excepție nu este automată și nu este completată la fel în toate părțile. Dacă organizația sau comuna dumneavoastră cade sub o excepție, aceasta se regăsește în legea națională care transpune directiva, nu în directiva însăși.
Ce spune directiva despre sectorul public
Directiva europeană face o distincție între sectorul privat și sectorul public. Pentru angajatorii din sectorul privat, dimensiunea organizației este punctul de aderență: de la un anumit număr de angajați apare obligația. Pentru sectorul public, acel punct de plecare este diferit. Organizațiile din sectorul public sunt considerate a fi întotdeauna într-o poziție în care cetățenii și angajații trebuie să poată raporta abuzuri, indiferent de dimensiunea aparatului birocratic.
Această distincție se află în esența directivei și a fost făcută în mod deliberat: la administrația publică nu este vorba doar de relații de muncă, ci și de încrederea cetățenilor în administrația publică. De aceea, standardul pentru sectorul public este în majoritatea țărilor UE mai scăzut, sau pragul de dimensiune nici nu lipsește deloc.
Excepții pentru comunele mai mici
Directiva permite statelor membre să excepteze comunele mai mici și organizațiile afiliate acestora de obligație, sau să permită o implementare mai ușoară pentru ele, de exemplu printr-un canal de raportare partajat între mai multe comune. Modul exact în care a fost folosit acel spațiu diferă de la o țară la alta. În legea națională care transpune directiva, se poate afla dacă și pentru care comune se aplică acea excepție, și la ce condiții este aceasta legată.
Aceasta înseamnă că o comună mică nu cade automat sub obligație, și o comună mai mare nu este automat obligată să dețină un canal complet independent. Răspunsul se află în textul legii, nu într-o regulă generală. Cine dorește să verifice aceasta pentru propria organizație, ar trebui să consulte legea de transpunere națională sau să întrebe un jurist cum a fost implementată excepția în practică.
Ce înseamnă aceasta pentru organizația dumneavoastră
Pentru administratori și conducători din organizațiile din sectorul public, întrebarea practică este de obicei nu dacă trebuie să existe un canal de raportare, ci cum este configurat acel canal și cine tratează raportările. La organizațiile mai mici din sectorul public se pune adesea aceeași întrebare ca și la IMM-uri: cine tratează o raportare imparțial, și cum rămâne identitatea denunțătorului protejată într-o organizație în care toată lumea se cunoaște.
Termenele legale care se aplică întreprinderilor se aplică în practică și pentru cei mai mulți angajatori din sectorul public: o confirmare de primire într-un termen scurt, și într-o perioadă stabilită claritate cu privire la evaluarea raportării. Acei termeni nu progresează automat dacă nu a fost instituit un sistem pentru aceasta. În baza de cunoștințe cu explicații pe subiecte se explică exact cum funcționează acei termeni și de unde provin din lege.
Aceasta este cum verificați singur
Deoarece modul de implementare diferă de la o țară la alta și uneori în funcție de tipul de organizație publică, este prudent să nu vă bazați pe o impresie generală. O verificare direcționată oferă o claritate mai rapidă decât căutarea prin texte legale. Cu câteva întrebări vedeți imediat unde vă aflați puteți verifica dacă organizația dumneavoastră cade sub această obligație și ce este necesar pentru aceasta, fără a avea nevoie de un cont.
Dacă după verificare aveți încă întrebări cu privire la modul în care se efectuează evaluarea, vă vom explica acest lucru în întrebări frecvente privind obligația de denunțare. Pentru funcționarea precisă a platformei și pentru a afla de unde provin informațiile pe care le vedeți, citiți mai multe pe pagina despre modul în care signalo.eu compilează informațiile.
Vă îndoiți dacă obligația de denunțare se aplică organizației dumneavoastră și doriți să obțineți claritate în cinci minute, fără jargon juridic? Efectuați scanarea rapidă gratuită sau răsfoiți baza de cunoștințe; ambele pot fi utilizate fără cont și oferă un răspuns direct și concret.