Unde poate un angajat raporta comportamentul nedorit?

Un angajat raportează de obicei comportamentul nedorit intern, la angajator însuși

Un angajat care se confruntă cu hărțuire, intimidare (sexuală), agresiune sau discriminare raportează acest lucru în practică conducerii, unei persoane de încredere sau canalului de raportare pe care angajatorul l-a creat în acest scop. Articolul 3 din Legea privind condițiile de muncă obligă un angajator să adopte politici împotriva sarcinii psihosociale la locul de muncă, și această politică trebuie să asigure în practică că un angajat are unde să se adreseze. Legea nu prescrie o formă fixă: poate fi o persoană de încredere, o linie de raportare separată sau același canal folosit și pentru raportările de încălcări.

Acesta din urmă este des întâlnit: multe organizații creează un singur punct de raportare atât pentru încălcări, cât și pentru comportament nedorit, tocmai pentru că un angajat adesea nu știe imediat sub care categorie cade ceva. Cu toate acestea, pentru termenele previste de lege, această distincție face diferență. Cele șapte zile pentru confirmarea primirii și cele trei luni pentru informații despre evaluare din Legea privind protecția denunțătorilor se aplică raportărilor privind o încălcare în sensul acelei legi — nu automat pentru fiecare incident de comportament nedorit între colegi. Dacă un raport privind comportamentul nedorit se califică și ca o încălcare depinde de natura și amploarea acesteia; o mare parte din raportările privind comportamentul nedorit nu se încadrează în aceasta, și urmează apoi procedura de siguranță și sănătate la locul de muncă, cu abordarea proprie pe care angajatorul a-o stabilit pentru aceasta.

De unde rezultă: articolul 3 al Legii privind condițiile de muncă și Legea privind protecția denunțătorilor

Articolul 3 din Legea privind condițiile de muncă obligă un angajator să adopte politici împotriva sarcinii psihosociale la locul de muncă, fără a prescrie un canal de raportare specific. Legea privind protecția denunțătorilor prevede un canal wettelijk separat cu termene fixe, dar acel canal este destinat raportărilor de încălcări așa cum legea respectivă le definește. Care dintre cele două se aplică unei raportări concrete privind comportamentul nedorit este responsabilitatea angajatorului și a procedurii acestuia de raportare.