Cine poate trata raportările de denunțători în cadrul unei companii?

O persoană imparțială sau un departament tratează raportul

Legea nu prescrie o anumită funcție: un responsabil de conformitate, un confident, cineva din HR, un jurist sau o parte externă pot fi toți tratatori desemnați. Nu titlul contează, ci poziția: persoana care tratează raportul trebuie să fie imparțială și să poată lucra independent, separat de persoana sau departamentul despre care se raportează. Angajatorul alege singur cine va fi, și poate să încredințeze această sarcină unei părți externe care se ocupă de recepție și urmărire.

Ce se întâmplă adesea în practică: persoana care tratează nu trebuie să fie aceeași ca cea al cărei comportament este în discuție, iar alte responsabilități în organizație nu trebuie să influențeze tratamentul. Și protejarea confidențialității identității raportorului face parte din acel rol — ceea ce devine dificil dacă o persoană cu conducere și interes în rezultat supraveghează. Din acest motiv, tratamentul este adesea separat de linia obișnuită în practică, sau încredințat unei terțe părți.

Unde decurge din articolul 9 și articolul 2

Articolul 9 al directivei (UE) 2019/1937 menționează "persoana imparțială sau departamentul responsabil cu urmărirea rapoartelor" ca cerință esențială pentru un canal intern de raportare, fără a prescrie o funcție sau titlu specific. Articolul 2 din Legea de protecție a informatorilor elaborează cerințele pentru procedura internă de raportare — inclusiv cine primește și urmărește un raport — și lasă implementarea exactă, care funcție sau care persoană să o facă, în sarcina angajatorului.