De la câți angajați este obligator un canal de raportare?

De la cincizeci de angajați, cu excepții sectoriale

Pragul pentru un canal intern obligatoriu de raportare se situează în Țările de Jos și în Germania la cincizeci de angajați. Sub această limită, obligația nu se aplică în majoritatea sectoarelor, iar peste această limită trebuie să existe un canal de raportare cu o procedură și termene în care raportantul să primească răspuns.

Această regulă principală are excepții care o suspendă. În Țările de Jos, obligația se aplică și sub cincizeci de angajați pentru angajatorii din serviciile financiare, produse și piețe, prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului, aviația civilă, munca maritimă și controlul stării porturilor, și activitățile de petrol și gaze offshore. În Germania se aplică același lucru pentru serviciile de valori mobiliare și firmele de investiții, și pentru prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului. O organizație care activează în una din aceste sectoare face bine să-și verifice situația specifică, chiar cu mai puțin de cincizeci de colaboratori.

Fundamentul: directiva, Wbk și HinSchG

Obligația provine din articolul 8 al directivei (UE) 2019/1937, care le ordonă statelor membre să stabilească canale interne obligatorii de raportare. Țările de Jos au implementat aceasta în articolul 2 din Legea privind protecția raportanților, cu pragul de cincizeci de angajați și excepțiile sectoriale în articolele 2, 2a și 2b din aceeași lege. Germania a implementat aceasta în Hinweisgeberschutzgesetz, cu același prag de cincizeci de angajați și excepțiile sectoriale în § 12 Abs. 3 HinSchG. Casa pentru Raportanți oferă pe pagina sa pentru angajatori o explicație a reglementării din Țările de Jos; pentru delimitarea precisă a excepțiilor sectoriale și pentru întrebarea dacă o anumită organizație se încadrează în acestea, textul legii în sine rămâne locul de referință.