investigația unei comunicări durează mult, pot să prelungesc termenul pentru feedback

Trei luni este limita legală, nu o țintă orientativă

Termenul pentru comunicare inversă este fixat la maximum trei luni după confirmarea primirii, și acel termen nu este ceva pe care angajatorul poate extinde din proprie inițiativă. Articolul 9 al Directivei (UE) 2019/1937 vorbește despre un termen rezonabil care nu depășește trei luni, și acel "nu depășește" este un maximum, nu o valoare țintă care poate fi deplasată în sus dacă investigația necesită mai mult timp. Dacă o investigație durează mai mult, asta nu schimbă momentul în care denunțătorul merită o comunicare inversă — schimbă doar ce cuprinde acea comunicare inversă.

În practică, aceasta înseamnă că comunicarea inversă în termenul specificat nu trebuie să constea dintr-o hotărâre finală definitivă. O actualizare a situației — investigația este în curs, acești pași au fost urmați, aceasta este pasul următor așteptat — îndeplinește, de asemenea, obligația de a informa denunțătorul în termenul specificat. Ceea ce nu se poate face este să oprești ceasul sau să extinzi termenul în sine pentru că investigația nu este încă finalizată. Cine se îndoiește cu privire la ceea ce trebuie să se întâmple exact în acele trei luni, găsește explicația cu privire la când un denunțător trebuie să fie informat despre evaluare și pașii pentru perioada imediat după o denunțare în ce să faci după primirea unei denunțări de încălcare.

De unde rezultă aceasta: articolul 9 al Directivei și articolul 2 din Legea de protecție a denunțătorilor

Articolul 9 al Directivei (UE) 2019/1937 formulează termenul de comunicare inversă ca o limită maximă de trei luni, menită să ofere denunțătorului o orientare clară cu privire la când va afla ceva — nu ca un termen minim pe care investigația trebuie să îl aștepte. Articolul 2 din Legea de protecție a denunțătorilor preia această obligație pentru procedura internă de denunțare din Olanda, fără a include o posibilitate separată de prelungire. De asemenea, § 17 din Hinweisgeberschutzgesetz-ul german, care descrie desfășurarea denunțărilor interne, pornește de la acest termen fix ca cadru în care denunțătorul trebuie să audă ceva de la organizație. Niciuna dintre cele trei surse nu oferă un temei pentru a prelungi termenul în sine atunci când o investigație este de lungă durată.